patriotism specializat

Cum spuneam, mi’a intrat in ochi constatarea, vazand inscriptionat pe usa de iesire, salida/sortida, ca cele doua limbi sunt foarte similare, dar parca nu se doreste totusi o omogenizare. Catalana, e drept, nu se desprinde din limba spaniola, ci e o ramura a limbilor iberico-romanice, cum e si spaniola… La inceput mi s-a parut nu doar aberanta, dar extrem de comica aceasta diferenta aproape nesesizabila intre cele doua limbi, sa dau un exemplu, spaniola: No olvide validar siempre su billete; catalana: No oblidi validar sempre el seu bitllet. Diferentele sunt abia perceptibile, mai ales la pronuntie, mai ales de un incepator… Mi se parea un fenomen extraordinar de comic, inept chiar, sa incerci sa schimbi un cuvant cu un cvasisinonim (salida/sortida; proxima parada/propera parada), numai ca, probabil, sa marchezi o detasare superioara de restul spaniei, o pozitie privilegiata sau nu mai stiu eu ce motive fantasticomice…

Astazi, parerea mi-a fost confirmata, dar si schimbata sau agravata… Astazi este ziua Catalunyei, a, nu, perdon, ziua nationala a Catalunyei… A fost o experienta infricosatoare… E vorba despre nationalism exacerbat, dorinta orgasmica de independenta, de desprindere, autonomie neingradita s.a. Defilari tumultoase, multime extaziata, steaguri atoategeamurileprezente, tarabe pline de kitsch-uri nationaliste (tricou, pix, caiet, evantai, sapca etc numai cu barcelona ori catalunya) mancare sau bautura gratis (numai catalan-traditionala evident), sa mai zic ca steagul despre care vorbesc nu e acelasi cu cel al Spaniei? Da, in loc de doua linii rosii..are patru! Sa incerce sa marcheze iarasi o oarece superioritate? Posibil…