mesaj de ieri

Eram destul de sceptic in privinta lui “pe maine” de ieri din cauza timpului meu liber limitat, insa se pare ca m-am inselat. As vrea acum sa recunosc ca barcelona e intr-adevar un oras impreşiocant, cel putin pe plan arhitectural este o suma si un summum al tuturor stilurilor lumii (in sens spatial dar si temporal). Gasim arhitectura gotica, romanica, modernista, pana si greaca veche, elemente egiptene etc. Nu vreau sa vorbesc in necunostiinta de cauza despre desfasurarea relatiilor sociale spaniole, respectul fata de patrie (patrii de fapt, cum afirma catalanii), simtul civic (ce ma calca pe nervi, de fapt, pe trecerea de pietoni, soferii spanioli care nu detin minima rabdare incat un pieton speriat sa se transporte pe cealalta parte), respectul fata de umanitate etc. Oricum nu am nicio indoiala ca totul functioneaza mai bine decat in romania.

Ce am reusit sa vizitez: casa “La Pedrera” a lui Gaudi (mi se pare o reintoarcere la origini, cu fatadele apartamentelor care te trimit cu gandul la grotele primitive); casa “Battlo” a aceluiasi (un fel de habitaclu scheletic, visceral); parcul “Guell” (super, dar ii lipseste b-ul, cred ca din cauza everesticului meu orizont de asteptare, locul fiind mediatizat pana la saturatie); “Sagrada Familia” (o opera mai mult decat grandioasa, un templu al spiritualitatii dar si al esteticului, un monument incarcat de evenimente biblice si interpretari teologico-filozofice, o emblema a progresului si a optimismului si un omagiu adus umanitatii ). Toate cele 4 sunt opere ale lui gaudi, un arhitect insolit intr-un sens genial. Operele lui sunt inspirate din obiecte ale naturii (columne in forma de copaci in Sagrada, balcoane in forma de oase umane in Battlo, turnurile Sagradei in forma de o-floare-al-carei-nume-nu-il-cunosc, arcade in forma de coaste umane, spirale in forma de melci etc) si sunt fluidizate aquaform. 

Ah coerenta mea e repetitiv impiedicata de amintirea ca astazi am calatorit catre montserrat cu o gloata de romani. Despre montserrat, altdata. Niciun sentiment nu e mai cald decat acela familiar al reintalnirii cu conationalii tai, al perspectivei de a nu mai fi impedicat de limitele codului verbal si a putea in sfarsit sa negociezi pareri neingradit. Some may say. Familiar, da. Bascalia bucaldecolata si audioscrajnitreceptata e suprasolicitata, punctualitatea tardiva nu intarzie sa apara, cearta de mahala e perorata, nesimtirea e la domiciliu. Toata lumea critica serviciile romanesti, dezamagiti, resemnati, insa dand de inteles ca in aceleasi situatii, ar proceda si ei asemanator, pentru ca…asa e la romani. Ghidiotul, roman si el, pampalau desavarsit, mereu intarziat dar mereu grabit, mereu informat dar mereu tacut, s-a facut cel mai folositor in momentul cand a disparut subit si ne-a scutit de niste nervi in plus. Oameni iritati fara niciun motiv, foarte iritabili la orice fel de motiv, fac bascalie de toti/toate, sfideaza orice regula scrisa, orala sau morala. Ambitia lor de a fi mereu primii se materializeaza in imbrancituri la intrare in metrou, pasiunea, inversunarea, ferventa, retorica in lamentari atotaplicabile, patriotismul abnegant in ura resemnata fata de tara care vrea prea mult si ofera prea putin.