13 sept, dimineata.

Astazi e ziua in care se “examineaza” practica. Teoretic, am facut practica. Practic, vreo 5 zile m-a carat datoria catre biroul doamnei avocat, mereu prezenta in hartii, niciodata in persoana. Entuziast, prima zi am patruns in magnificul univers juridic, cu gandul sa ma prezint pe la procesele tumultoase, sa-mi insusesc eleganta arta a retoricii, sa devin un om prezentabil si respectabil. Entuziast, a doua zi m-am prezentat la birou cu un clandestin hans castorp in buzunar, m-am asezat si timp de 3 ore nu m-a mai interesat nicun fel de instituire de sechestru, navlosire, abordaj, prescriptia extinctiva, conosament sau orice alt termen greu de pronuntat. Vegetatia juridica nu mi se pare prea luxurianta. Detine destui arbori, cu cele mai diverse ramuri, insa pur si simplu ii lipsesc acele flori care sunt desfatarea ochilui si-a sufletului. Unii zic chiar ca “studiul jurisprudentei este dezgustator” (v. David Hume). Totusi, sa nu fim asa radicali, sunt de admirat oamenii care se sacrifica pentru un asemenea domeniu limitativ, insa ca sa devii un veritabil judici magister va trebui sa patrunzi in profunzimea lui, in acel loc obscur si aproape inexpugnabil care te va costa cam toata orizontalitatea. Paradoxal, portita judiciara este de mici dimensiuni. Insa odata ce ai trecut pragul, vei fi inghitit de vastitatea complexei incaperi juridice si vei fi nevoit sa predai la intrare disponibilitatea pentru alte domenii. Unii nu au curaj sa inchida aceasta usa, iar eu ma aflu printre ei.